Oameni
frumoși...
Pe dr.
Cristian Mera îl cunosc de mulți ani, și mi-l aminteam de fiecare dată intrând
în birou cu o cască de motociclist atârnată pe un braț, timid, modest și mai
ales cu mult bun simț, parcă se temea mereu să nu deranjeze cu ceva...Da,
întotdeauna venea în Alba Iulia,călare pe motocicleta lui dragă, lucru care unora
le poate părea puțin excentric sau poate, neconform cu standardele cu care sunt
obișnuiți majoritatea. Fiindcă, dacă nu ai Jeep-ul 4x4 în dotare, vilă și
piscină, nu te prea încadrezi în imaginea unui doctor ” bine cotat ”...Cu toate
astea, însă, știu că este iubit și apreciat de pacienții săi, atât pentru ceea
ce a făcut la cabinetul din Ciuruleasa, (la 4 km de Abrud ), cât și pentru felul
său de a-și face datoria de medic și,mai ales, de...om.
Dar, nu
despre cariera medicală vroiam să vorbesc aici, ci despre pasiuni și vise, care
ne fac viața mai frumoasă, atunci când avem curaj să le urmăm, să le dăm viață
și să luptăm pentru ele. Deși profesia de medic presupune mult timp în halatul
alb, Cristi Mera îl pune și în cuier de câte ori are ocazia, încalecă pe o șa(
de motocicletă,evident...) și ” zboară ” sute de kilometri prin țară, fiind
mare iubitor de natură, de istorie și...după cum aflat recent, și de
electronică și meșterit tot felul de lucruri...Și chiar am avut ocazia să văd
cu ochii mei ce poate ieși din mâinile lui, după zile și nopți de muncă: niște
corăbii în miniatură, asamblate cu multă migală și răbdare, ceea ce presupune
pe lângă un simț artistic dezvoltat, și un talent pe măsură...Altfel, poate ar
fi ieșit cu totul altceva! Mi-a povestit că la una dintre ” bărci ” a lucrat
cam doi ani, lucru care mi se pare extraordinar...să-ți rupi din timpul tău
liber, să construiești din pasiune un obiect atât de frumos, cu toate detaliile
la locul lor...doar ca să îți faci ție însuți o mică bucurie. L-am întrebat în
glumă, unde ar vrea să îl poarte corăbioara ce o construise cu atâta drag și
mi-a răspuns că vrea să fie un fel de”Columb” și să ajungă în Spania, pentru că
Parisul l-a văzut, prin țară umblă încoace și încolo, așa că visul lui de acum
e să vadă și Spania.
Fiind un
mare pasionat de tot ce înseamnă istorie și călătorii, am avut și cel mai bun
ghid prin Abrud,un orășel prin care am trecut de sute de ori( bunica mea locuia
aici ), dar habar n-aveam că Marin Preda a făcut școala aici, la fostul
liceu (care este în paragină acum ), sau că într-o casă din centru au fost
ținuți prizonieri Horea și Cloșca...
Mai mult
ca sigur, fiecare dintre noi avem câte o pasiune, un vis, o dorință ascunsă
undeva într-un colțișor de suflet, pe care ne-am dori să le îndeplinim,
dar...din lipsă de timp, de curaj sau poate pur și simplu, din motive inventate
de noi,le lăsăm să se aștearnă praful,uitarea,le amânăm sau...renunțăm la
ele.Și, atunci când ai bucuria de a întalni un om care chiar își urmează visul
și trăiește exact ce își dorește ( și face asta cu seninătate și multă
dezinvoltură, de parcă e cel mai firesc lucru ) nu poți decât să îți ” scoți
pălăria ” și să spui : ” Vânt la pupa ” , domnule doctor, mult succes în tot ce
veți face și să rămâneți mereu același...om frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu