Deși sunt născută și crescută la oraș, cred că rădăcinile mi-au rămas
undeva pe ogorul de lângă casa bunicii mele, într-unul din satele răsfirate
prin Apuseni, în vârf de munte, unde îmi petreceam vacanțele și unde singurele
jucării erau frunze, pietre, crengi sau animalele din ”poiată”. Oricum,
niciodată nu am mai simțit acel gust al cireșelor pentru care mă băteam cu
verișorii mei, nici cel al laptelui proaspăt muls și băut direct din”șuștar”, coaja
de pită cu unsoare sau gălbiorii fierți în smântână...Și nici un candelabru nu
lumina mai frumos în serile de vară masa cu mămăligă și ”ce-o fi”, decât lampa
cu petrol cu sticla înnegrită, atârnată de tavan. Dar, asta e altă poveste.
Căsuța de poveste care mi-a amintit de toate acele vremuri, este Casa Glod,
un loc situat undeva la limita dintre județul Alba și Hunedoara, care se
compune dintr-un ansamblu de trei case vechi, aduse din Maramureș și
recondiționate de doi oameni cu sufletul lipit de țara asta, așa cum e ea, cu
bune și rele, dar pe care și ei, cei plecați pe alte meleaguri o numesc
mereu...ACASĂ. Alin și Dora Mușat au pus aici, într-o bucățică de rai, toată
pasiunea, priceperea și dragul de tradiție în fiecare lucrușor, și simți asta
imediat ce pășești în ”ograda” lor. Totul este așezat acolo unde trebuie,
autentic și cu bun gust, chiar dacă, pentru confortul turiștilor, căsuțele sunt
dotate cu baie și strictul necesar pentru ca orice om care le trece pragul să
fie mulțumit.
Vizita mea s-a nimerit să fie într-o zi foarte așteptată de oamenii de prin
partea locului, într-o duminică de 18 august, o zi în care tot satul s-a adunat
pe ”moșia” familiei Mușat pentru a încinge o horă țărănească, un eveniment
devenit deja tradiție. Hora sătenilor, ajunsă acum la a doua ediție, amintește
cumva de vremurile de altădată, când duminicile sau de sărbători, nu era
eveniment mai așteptat ca cel în care toți locuitorii, îmbrăcați în haine de
sărbătoare, se adunau pe vreun câmp sau la Căminul Cultural și strigau de joc
până spre dimineață, uzându-și opincile și sorbind din ochi mândruța aleasă...Dar,
cum ardeleanul știe că ”mai întâi munca, apoi distracția”, de la primele ore
ale dimineții, femeile și bărbații din sat, alături de gazde și turiștii cazați
aici, au pus umărul la treabă, au tăiat legumele, au încins focurile și au
dereticat prin curte, au aranjat mese și câte și mai câte, singura preocupare
fiind să iasă totul ca la carte, bucatele pe mese și muzica pregătită pe
când vor sosi oaspeții. Trebuie să recunosc că m-a emoționat foarte tare
solidaritatea acestor oameni simpli, de la țară, locul acela unde aproapelui
încă îi mai pasă de vecinul, prietenul sau fratele său, lucru pe care noi, orășenii,
nu știu în ce măsură îl mai știm practica...Și încă ceva, un lucru și mai rar,
oamenii ăștia simpli chiar spun direct și fără ocolișuri ce gândesc și ce simt,
cam așa cum îmi spunea o femeie cu care am stat un pic la un pahar de vorbă:
”Apăi, doamnă dragă, noi și când moare cineva din sat, sau are nuntă la vrun
copchil, noi tătdeauna merem și îl ajutăm, cu ce putem, cu ce avem prin ogradă,
or dacă are nevoie de ajutor să repare vrun gard, or ceva, doară și noi putem
bate un cui, or să facem ceva d-ale gurii, că doară nu ne pică mânurile. Și
io-ți mai zâc ceva, da’ să nu râzi de mine: io cred că și pă domnu’ Alin numa’ Dumnezău ni l-o
trimis, că altfel, iacă, nu cred că auzea cineva de Glodu’ nost’…Și-amu, e
consătean cu noi… ”Atâta farmec și atât de mult bun simț în câteva vorbe. Spuse cu sufletul.
Și are dreptate...Despre Casa Glod s-a auzit deja și dincolo de granițe,
dovadă faptul că cu puțin timp în urmă au ajuns pe aceste meleaguri și oaspeți
din Italia, Franța, Belgia, Statele Unite, ba chiar niște turiști din Chicago,
care s-au îndrăgostit pe loc de atmosfera de aici, au promis că vor reveni
pentru un sejur de trei săptămâni. Nici nu are cum să nu îți placă acest
locșor, unde îți țiuie urechile de liniște, unde te poți linge pe degete după
ce mănânci doar legume și alimente proaspete și gătite fix după rețeta bunicii,
și unde mai pui că poți bea pe săturate lapte de capră, că doar familia Mușat
s-a gândit și la asta, așa că au cumpărat și niște capre, pentru ca turistul să
aibă parte de tot răsfățul.
Pe lângă toate astea, și copiii au zona lor de ”agrement”, în apropierea
casei, într-un mic luminiș din pădure, unde cei mici se delectează în voie
într-o mică ”piscină” încălzită, un ciubăr de lemn în care s-ar scălda, cu
siguranță și năzdrăvanul Nică, plictisit, probabil, de Ozana lui ”cea frumos
curgătoare”...
Poate au fost cam multe rânduri în povestioara de față, dar tot ce sper e
ca rezultatul să dea cu”plus”, pentru că atmosfera și locurile de poveste care
m-au inspirat, chiar merită o vizită sau un sejur de câteva zile, într-o căsuță
mai ”dulce” ca cea a lui Hansel și Gretel, în preajma unor Oameni care merită cu
prisosință...nota bene!
Mai multe detalii despre Casa Glod, pe site-ul: www.casaglod.ro sau pe pagina de facebook cu același nume.
Căi de acces:
* Alba Iulia (DJ74) - Zlatna – Almaşu Mare (10 km), iar de la Almaşu Mare
spre sud, pe DC 64 Nădăștia – Glod în lungul Văii Glodului (Ardeului).
* Tot aici se poate ajunge şi din sud, de la Geoagiu (jud. Hunedoara) pe DJ
Bozeş – Ardeu, în lungul văilor Geoagiului şi Ardeului.
