Cetatea Câlnic a fost fondată de conții de Kelling (numele german al Câlnicului), în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, iar din anul 1999 a intrat în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Edificiul s-a păstrat în foarte bune condiţii şi este situat în centrul localităţii cu acelaşi nume, fiind o amprentă a coloniștilor germani stabiliți în Transilvania şi se află la doar 13 km de Sebeş, jud.Alba.
Atipică, fortificaţia nu a fost ridicată în vârful unei coline, ci pe malul râului, iniţial cu destinaţia de reşedinţă nobiliară. În 1430, conții de Kelling au vândut cetatea comunei, iar opt ani mai târziu, la invazia turcilor, cetatea a ajuns pe mâna lor deoarece localnicii n-au luptat pentru ea. După ce s-au retras turcii, cetăţii i s-au adăugat noi construcţii: au fortificat turnul porţii şi au ridicat capela.
Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Sistemul de apărare dispunea şi de un şanţ cu apă ce înconjura construcţia. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat. În cetate se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul - cea mai veche şi cea mai mare parte a cetăţii. Mai există şi câteva cămări funcţionale. Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).
